FNT - Festivalul National de Teatru

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză Drama psiho-plastică a lui Elise Wilk tratează povestea unei mame și a unei fiice care încearcă să se regăsească una pe cealaltă în perioada comunistă din România. La volanul unei Dacii 1300, Victoria, însoțită de entitatea Alaska, pornește într-un road-trip prin timp și retrăiește momente cheie din propria viață, dar și din viețile mamei și fiicei ei, traversând perioada comunismului, trecând prin haoticii ani 90 și vremurile incerte de după schimbarea regimului și ajungând până în zilele noastre. Prin intermediul a trei destine feminine, piesa investighează urmele pe care le-a lăsat în noi trecutul comunist. Cea mai recentă piesă a Elisei Wilk a fost comisionată de Studioul Yorick. Producători: Teatrul Național Târgu Mureș – Compania „Tompa Miklós” și Studio Yorick

Moarte la Teatrul de Revistă prezintă lupta unui mic teatru de varieteu aflat pe marginea prăpastiei. Sub spectrul iminent al închiderii, directoarea teatrului face un gest disperat: aduce un regizor tânăr, cunoscut pentru viziunea sa modernă, să creeze un spectacol menit să readucă publicul în sală și să salveze instituția. Ceea ce începe ca un proiect comun devine rapid un test al echilibrului fragil din interiorul echipei. Pe măsură ce regizorul explorează trecutul actorilor, dansatorilor și muzicienilor, el introduce în spectacol momente care amestecă visul cu realitatea, dând naștere unor scene puternic influențate de fricile și dorințele lor ascunse. Însă aceste incursiuni creative scot la lumină și tensiunile dintre membrii echipei – diferențele de viziune, inițial invizibile, devin din ce în ce mai greu de ignorat. Când o serie de amenințări anonime și evenimente neașteptate pun în pericol producția, echipa se vede nevoită să își testeze limitele – atât umane, cât și artistice. Spectacolul, conceput ca o încercare de salvare, devine o luptă pentru supraviețuire, nu doar a teatrului, ci și a fiecărui artist implicat. Moarte la Teatrul de Revistă îmbină teatrul dramatic cu elemente de varieteu contemporan – muzică, dans și proiecții video – într-o poveste care creează o punte între trecutul plin de strălucire și viitorul incert al acestui gen artistic aparte, explorând, deopotrivă critic și admirativ, declinul unui stil odinioară glorios.

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză Povestea unei fetițe transformată în soarta unei țări, un spectacol ce vindecă răni sufletești și îți dă putere să iubești. Romanul este scris la persoana întâi, în numele personajului principal – o tânără femeie medic obstetrician la o clinică din București. Ea încearcă să-și reconstituie viața din cioburi de amintiri care îi vin în minte în dezordine. Spectacolul se construiește în jurul acestui personaj, Lastocika-Rândunică, un copil orfan de șapte ani care a fost adoptată de la un orfelinat rural de o rusoaică. Fetița este adusă la Chișinău și educată în atmosfera din curtea unui bloc din perioada sovietică. Curtea constituie un portret de grup social: copiii, tinerii, bătrânii, ratații, suferinzii, supărații, furioșii și resemnații. Deși orfana este supusă în totalitate femeii care o crește, în momentul în care este înscrisă la școală se împotrivește să meargă la o școală rusă… Singurătatea Lastocikăi în mijlocul acelei colectivități umane și nefericirea femeii mature – configurează impasul ciclic al individului care nu poate rupe cercul: declasarea, ratarea și lipsa împlinirii omului postimperial. Fragilitatea unei lumi de sticlă care nu a putut deveni cristal, cioburile destinelor umane, criza umană, criza economică, criza valorică sunt și ele personajele scenice. Producător Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Chișinău

Doctorul Stockmann, medicul idealist al unei stațiuni balneare dintr-un oraș generic, face o descoperire cutremurătoare: izvoarele care atrag mii de turiști în orașul său nu sunt tămăduitoare, ci periculoase pentru sănătate. Doar că „inima care pompează însăși viață” în acest oraș aduce atât venituri, cât și avantaje pentru toți membrii piramidei sociale. Stockmann se avântă astfel într-o luptă solitară pentru a expune adevărul într-o lume în care interesele economice primează, iar comunitatea rămâne adesea indiferentă. Această piesă provocatoare de Henrik Ibsen, reimaginată de Thomas Ostermeier și Florian Borchmeyer și regizată de Radu Iacoban, abordează teme universale precum responsabilitatea socială, curajul de a spune adevărul și consecințele acțiunilor individuale. Conflictele izbucnesc între idealism și pragmatism, iar liniștea orașului este distrusă de scandal și controversă. Pe măsură ce Stockmann își asumă riscurile de a-și apăra principiile, publicul este invitat să reflecteze la propriile alegeri și la prețul pe care suntem dispuși să-l plătim pentru adevăr. O experiență teatrală captivantă, care depășește granițele scenei, provocând spectatorii la un dialog critic despre adevăr, comunitate și curaj.

Spectacolul „Patimile sexului frumos în Epoca de Aur” explorează povești reale și interviuri cu femei din perioada comunistă, demontând idealizările asupra tinereții și iubirii din acea epocă. Construit sub forma unei emisiuni de televiziune contemporane, spectacolul alternează confesiuni emoționante, reconstituiri dramatice și momente de divertisment, dezvăluind violențe, traume, maternitate impusă și frica femeilor de a-și spune poveștile. Text și dramaturgie de Selma Dragoș, regie și dramaturgie de Elena Morar.

Spectacolul „Aer” este o poveste despre prietenia strânsă dintre Dora și Persefona, două femei care se salvează reciproc prin puterea imaginației, ludicului și grija pe care fiecare i-o poartă celeilalte. Este un manifest artistic despre normalitate, fragilitate, construcția și distrugerea etichetelor sociale, zborul interior, prietenii salvatoare și păstrarea umanității în condiții dificile. Spectacolul respiră în două epoci deodată și include inserții documentare, fiind o rememorare a istoriei pentru a evita repetarea ei.

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză „Spectacolul este despre tandrețe, despre regretul că, într-o zi, ea va rămâne a nimănui, gonind speriată și orfană pe străzi, fără un act de identitate, fără mod de întrebuințare. Inutilă.” (Radu Afrim) „Zi de bucurie” este o poveste colectivă, o variațiune pe tema bucuriei. O sumedenie de situații interpelează independența noastră, atașamentul pe care îl simțim față de celălalt, ori lipsa lui. Piesa comută spațialități, evoluează în permanență, și nici unul dintre personaje nu face tot drumul alături de noi. Fiecare are parcursul lui și propriul motiv ca să declare că vremea bucuriei a venit. Chiar dacă în piesă se vorbește despre iertare, la fel de mult mă interesează și noțiunea de speranță. (Arne Lygre) Producător Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași

Cea mai jucată piesă shakespeariană, Richard al III-lea este o creaţie ce ilustrează ambiţia şi setea de putere a personajului principal şi traseul sângeros şi brutal prin care acesta îşi croieşte drum spre tronul Angliei. Asemenea celorlalte personaje shakespeariene de prim-plan, Richard este o figură complexă, ale cărei acţiuni sunt determinate de nenumărate resorturi externe şi interne, inspirând concomitent repulsie şi fascinaţie. Ca orice politician viclean, în clipa în care ia puterea, Richard transformă lumea într-un teatru în care el este simultan şi actor şi regizor. O dramă ce prezintă ascensiunea şi căderea unui tiran care, dintr-un garant al legii, devine un tâlhar şi un ucigaş blestemat de semenii săi. Durata spectacolului: 2 ore şi 50 minute (cu pauză) Regie: ANDREI ŞERBAN Atenție! Spectacolul conține efecte stroboscopice și de lumină care pot afecta persoanele care suferă de epilepsie fotosensibilă sau care au alte fotosensibilități.

Spectacol în limba română și traducere în limba engleză Un tată posesiv, cu temperament dictatorial, își ține soția și copiii captivi acasă, într-un univers carceral care îi protejează de pericolele din exterior, când cel mai mare dușman al lor se află între cei patru pereți. Tatăl, mama și cei trei copii trăiesc la periferia unui oraș. Casa lor e împrejmuită de garduri înalte pe care copiii nu le-au trecut niciodată. Ei cred că avioanele sunt jucării, iar zombii niște floricele galbene. O singură persoană are voie să intre în acest univers carceral: Cristina. O fabulă radicală despre totalitarism, patriarhat și educație. Cu câteva tușe de umor grotesc servit la rece. O violență septică, în doze neașteptate ne racordează la realități pe care nu vrem câteodată să le percepem ca fiind reale, dar de care mass-media abundă. Adaptare liberă după filmul Kynodontas din 2009, din perioada, sugestiv intitulată Greek – weird, a cineastului Yorgos Lanthimos, premisele spectaculare propun recreerea unui spațiu „aseptic” al unei distopii în care un tată de familie își condamnă familia la izolare perpetuă. Toate acestea printr-o distorsiune a realității care devine un construct artificial în care limbajul este lipsit de relația sa cu referentul, cu semnul lingvistic. Frica este motorul acestei reeducări silite, la domiciliu: frica de libertate, frica de cunoaștere, frica influențelor din cărți, din cultură, frica de iubire, de toate „viciile” cu care exteriorul poate „contamina” buna educație și moralitatea acestei familii. Producător Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”

Spectacolul „Respirații / Lungs” de Duncan Macmillan, găzduit în cadrul Festivalului Național de Teatru, prezintă o poveste de dragoste contemporană, tensionată și onestă, în care un cuplu tânăr își dorește un copil într-o lume marcată de anxietate și incertitudini. Textul este recunoscut pentru abordarea sa actuală și profundă a temelor legate de relații și generații.

Întreaga comunitate se pregătește de o mare nuntă. Însă, în ciuda entuziasmului general, câțiva oameni nu așteaptă cu nerăbdare acest eveniment. În timp ce mama mirelui se teme că această căsătorie va marca o ruptură definitivă între ea și fiul său, viitoarea mireasă încearcă în zadar să-l uite pe Leonardo, care s-a căsătorit la rândul său. Prin „Nunta însângerată”, Lorca ilustrează cronica unei tragedii care opune mentalitatea tradițională cu zvârcolirile sufletului uman cuprins de pasiuni. Adaptarea pentru scenă a lui Honor Horváth duce la un alt nivel acest conflict, pentru a chestiona legitimitatea unor norme care, în contextul societății românești actuale, riscă să dezlănțuie o adevărată catastrofă umană.

Don Quijote, spectacol de teatru-dans, este o pledoarie pentru bunătate, idealism și imaginație, prin muzică și coregrafie, ca instrumente scenice ale curajului de a lupta pentru iubire. Don Quijote de la Mancha, cel mai mare visător din istoria literaturii, alături de fidelul său prieten Sancho Panza, pornesc într-o călătorie muzicală plină de peripeții. Eroul vede și crede ceea ce-și imaginează, prețuind mai presus de orice libertatea și idealul, iar spectacolul invită la a fi asemenea iscusitului hidalgo ca formă de protecție împotriva realității crude.

„Vicontele” de Eugene Ionesco, regizat de Slava Sambriș, este un spectacol care sfidează convențiile realității și te invită să explorezi un univers unde logica și sensul se dizolvă în absurd. În această producție găzduită de ARCUB, o coproducție a Teatrului "Luceafărul" din Chișinău, personaje enigmatice refuză orice încercare de a se conforma tiparelor, iar acțiunea se desfășoară imprevizibil, într-o perpetuă derută. Nu este un spectacol care caută răspunsuri clare sau o interpretare convențională. Aici, absurdul nu este o excepție, ci norma. Nu vei găsi o narațiune lineară, ci un joc al paradoxurilor, în care o lume se destramă și renaște simultan. În loc de sens, vei descoperi o realitate în care „fiecare cuvânt e o contradicție”, iar umorul subtil te va ghida printr-o experiență teatrală de neuitat. „Vicontele” te provoacă să privești haosul dintr-o nouă perspectivă, să îți iei o pauză de la ordinea rațională și să te lași purtat de fluxul imprevizibil al teatrului. Dacă îți dorești certitudini, acest spectacol nu este pentru tine. Dar dacă ești în căutarea unei lumi unde imposibilul este jucat cu libertate totală, te invităm să pășești în universul „Vicontele” și să te bucuri de o experiență teatrală unică.

REGINA NOPȚII este locul de întâlnire cu amintirile dulci-amărui și pline de haz din bătătura casei în care am copilărit, un spectacol care ne aduce în față 17 personaje, 17 povești care se întâmplă într-un sat plin de farmec din Moldova, un loc în care miroase a mătură stropită cu apă, iar seara a Regina Nopții și unde pare că timpul se lungește la nesfârșit. Un loc din care părinții și bunicii se duc, iar în casă ne rămâne doar amintirea lor. Stilul regizoral cu accente critice al Letei Popescu, pune lumina pe dinamica corpurilor, pe construcția psihologică a personajelor și pe interacțiunile dintre ele, iar atmosfera spectacolului este creată de Bogdan Spătaru printr-un spațiu minimalist cu accente simbolice. Spectacol produs în cadrul PROIECT 9. TEATRU ROMÂNESC CONTEMPORAN

Lucreția știe că hotaru dintre lumea oaminilor și lumea visălor nu-i așe limpede. Așe cum nu-i nici cela dintre viața pă pământ și viața ceilaltă. Într-un trecut și sat îndepărtat, Tătuca și Mămuca pier în incendiul casei lor, lăsându-l cap de familie pe Niculae, fiul cel mare. El le crește pe surorile sale cu o mână de fier, veșnic muncind la ruina a ce era cândva un cămin prosper. Când o nenorocire și mai mare se abate asupra familiei, iar supranaturalul le calcă pragul, uneltele moștenite din tată în fiu se transformă în arme primejdioase.

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză Considerată ultima piesă a lui William Shakespeare, „Furtuna” este o tragicomedie despre universul iluziilor în care se consumă viaţa unui om şi despre LIBERTATE – cuvânt care traversează întreaga poveste şi tot cu el se sfârşeşte. Acea libertate pe care nu o putem atinge decât atunci când avem puterea de a ierta, de a ne elibera din captivitatea propriilor iluzii şi de a ne îmblânzi propria natură umană – adică puterea de a domoli furtuna din noi. Prospero, ducele de Milano, a fost detronat şi exilat de uzurpatorul său frate, Antonio. Abandonaţi pe mare într-o barcă veche, Prospero şi fiica sa, Miranda, ajung pe o insulă îndepărtată și pustie, locuită doar de un spirit creator de iluzii, Ariel, şi de o alunecoasă făptură, Caliban. După doisprezece ani, când Miranda a ajuns la vârsta adolescenței, soarta face ca toți cei cărora Prospero le datorează atât căderea, cât și supraviețuirea să navigheze în apropiere. În timpul petrecut pe insulă, Prospero a învățat arta magiei, iar acum, cu ajutorul lui Ariel, stârnește o furtună puternică pe mare, care aruncă corabia pe malurile insulei sale, aducând naufragiații – dușmani și câțiva prieteni. În cele trei ore care urmează furtunii – totul se schimbă pentru locuitorii insulei și naufragiați, deopotrivă. Istoria pătrunde în acest idilic și izolat spaţiu, iar fiecare personaj se confruntă cu situații extreme: cei care aspirau la înălțimi se prăbuşesc, cei înrobiți sunt eliberați, cei aroganți sunt umiliți, cei umili sunt ridicați; fata devine femeie, băiatul devine bărbat, iar vrăjitorul – după ce i-a iertat pe toți – își frânge bagheta magică, își aruncă cărțile de vrăji în mare, pune capăt poveștii și se întoarce la realitate. „Actorii, cum ţi-am spus, au fost doar duhuri Şi toate s-au topit acum în aer: Aidoma acestei năluciri, Palatele şi turnurile-nalte, Şi templele, şi însuşi globu-acesta Cu tot ce-i viu pe el — se vor topi Făr-a lăsa vreo urmă, ca şi-această Părelnică serbare: viaţa noastră E din plămada viselor făcută, Şi somnul o-mpresoară.” Producător Teatrul „Tamási Áron” Sfântu-Gheorghe

Spectacolul „Iona” de Marin Sorescu, în regia lui Silviu Purcărete, este o monodramă care povestește suferințele pescarului sfânt Iona, înghițit de un pește mare, care în timp ce stă în burta acestuia își imaginează cum ar putea ieși, fiind apoi înghițit de un pește și mai mare. Este o meditație poetică despre sens, suferință și renaștere, o experiență existențială universală ce invită publicul la o comuniune spirituală și un dialog intercultural între arta scenică română și japoneză.

„Nu-ți povestesc o întâmplare, îți povestesc o durere care a căzut la picioarele mele”. După moartea mamei lor și testamentul ei bizar, doi gemeni, băiat și fată, crescuți în Occident, pornesc într-o călătorie inițiatică prin țara lor de origine din Orientul Mijlociu, devastată de război civil, în căutarea unui tată și a unui frate despre existența cărora nu știau nimic. Un spectacol dur, despre supraviețuire, despre condiția umană, traume sociale, vieți distruse de violență, confruntarea cu ororile războiului, oameni care se transformă în fiare și oameni care se transformă în cântec mut.

Deși în materie de tendințe politice a manifestat o simpatie pentru cei de centru-stânga, Orwell a avut o mare luciditate și a realizat pericolele comunismului mai devreme decât alți contemporani ai săi. Cărțile sale „Ferma animalelor” și „1984” sunt avertismente despre propagandă, distorsionarea adevărului și regimurile totalitare. Povestea animalelor care se revoltă pentru drepturi egale și un trai mai bun este inspirată de Revoluția Rusă din 1917 și perioada stalinistă, marcată de planul cincinal (1928-1933), ce urmărea transformarea societății sovietice conform principiilor socialiste. Propaganda permanentă, nenumărate sacrificii, violența și controlul statului asupra tuturor aspectelor vieții umane sunt sursele de inspirație folosite de Orwell pentru povestea animalelor care decid să se împotrivească fermierului Jones.

Bazat pe eterna simbioză dintre artă și viață, textul lui Heller reprezintă o demonstrație a forței teatrului în confruntarea deseori traumatică cu realitatea. O echipă de actori pregătește un spectacol generic despre război, iar frenezia lor performativă se amplifică treptat până ce ficțiunea asaltează și ultima redută a lumii concrete, care la rândul ei luptă pentru a-și restabili dominația asupra scenei. Ținuți din scurt de prezența intransigentă a Maiorului, prin intermedierea ezitantului Căpitan Starkey, toți actorii din escadrilă știu că le va veni rândul să piloteze avioane kamikaze peste orașe selectate aleatoriu, ce trebuie distruse din motive neștiute, dictate de legile enigmatice ale războiului. Ordinea și disciplina sunt însă dinamitate de Sergentul Henderson, care pur și simplu refuză să-și mai joace sacrificiul, după dispariția aparent reală a unui coleg de distribuție. Regizorul László Bocsárdi explorează ambivalența actului teatral, expunându-ne fragilitatea condiției de spectator, nu numai în raport cu ficțiunea scenică, ci mai ales cu prezentul de lângă noi, de care am învățat să ne detașăm „ca la teatru”. Într-o montare dinamică, plină de umor negru, povestea actorilor pierduți în rolurile de soldați ne responsabilizează ca public al unei istorii care ne asediază.

Spectacol prezentat în cadrul Festivalului Național de Teatru 2025. Vârsta recomandată: 14+. Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză. „Orașul comoară” este un spectacol care scormonește prin strălucirea de cinci stele a Clujului și se întreabă: cine plătește nota? Pe ritm de stand-up și cu multă ironie, spectacolul explorează cum fostele platforme industriale devin cartiere de lux.

Pastorul unei mici comunități rurale din Polonia, aflată la granița cu Belarus, propovăduiește Apocalipsa. Locuitorii cred că pastorul este Iisus și vor să-l răstignească pentru a salva omenirea, reconstituind răstignirea biblică cu personaje de atunci. Ei caută sensul vieții și vor să acționeze, dar consecințele acțiunilor lor rămân de descoperit. Inspirat de povestea reală a predicatorului Eliasz Klimowicz, din anii ‘30 - ’40, pentru că „oglindește, ca un glob de cristal, toate utopiile secolului al XX-lea: creștinism, naționalism, socialism…”dramaturgul polonez Tadeusz Słobodzianek reface în „Proorocul Ilie” apocalipsa umanității. Locuitorii unui sătuc la granița bielorusă trăiesc cu credința că pastorul comunității lor, care prevestește sfârșitul lumii, este Hristos și își propun să-l răstignească pentru a-și găsi mântuirea. Textul, scris în 1991, stârnește multe controverse, autorul fiind criticat pentru limbajul dur și inadecvat. În fapt, Słobodzianek vorbește despre o lume „răsturnată”, primitivă în credințe și valori, atrăgând atenția asupra pericolului fanatismului religios și a ideologiilor extremiste. În drama sa cu iz de mister medieval, în care se amestecă religii, limbi și nații, sublimul sacru e convertit în comic grotesc, credința în superstiții, divinul în uman, iar miracolul Săptămânii Patimilor întârzie.

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză O casă frumos colorată, trei personaje și o lecție absurdă, predată acasă, repetată ad infinitum. Zi de zi, aceeași rană se deschide. Transformând discursul despre totalitarism și abuz de putere într-o explorare intimă a traumei familiale, spectacolul propune o lectură în care lecția este o traumă învățată în sânul familiei, transmisă din generație în generație prin mecanisme invizibile, dar adânc înrădăcinate. Se chestionează natura ciclică a abuzului emoțional și a relațiilor toxice din mediul familial, sugerând că uneori, cele mai crude forme de autoritate nu vin din afară, ci din ceea ce ar fi trebuit să fie cel mai sigur spațiu: casa. „Lecția este, bineînțeles, o piesă-școală despre totalitarism, îndoctrinare, abuz, despre un fel de putere dictatorială și hipnotizantă a limbajului golit de sens. Dar în acest spectacol ne-a interesat să descoperim în ce măsură este, mai mult decât orice, vorba despre amintiri din copilărie, traume transgeneraționale, familii disfuncționale și relațiile toxice din interiorul lor. De aceea am vrut să chestionăm în ce măsură „lecția” este un tip de traumă învățată acasă, prin mecanisme moștenite, repetate din generație în generație. Ni s-a părut foarte valoroasă lectura textului din prisma unei familii care dorește să predea unui etern copil (deja adult) o lecție absurdă, crudă și inutilă, în fiecare zi, la nesfârșit, cu speranța că de data asta lecția îi va „prinde bine”. Descoperim în piesa ionesciană un fel de violență care este subtil amestecată cu afecțiunea și asta face să fie mult mult mai greu să te revolți, să te opui, să te aperi.” (Bobi Pricop, regizor) Producător Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

Mândrie și prejudecată (un fel de) este o repovestire unică și îndrăzneață a celei mai emblematice povești de dragoste a lui Jane Austen, prezentată sub forma unui musical care a câștigat premiul Laurence Olivier (2022) pentru cea mai bună comedie. Spectacolul oferă o punere în scenă modernă și ironică a universului creat de romanciera britanică, cu o durată de 2h 30' (cu pauză) și recomandare de vârstă 14+. Premiera națională a avut loc pe 19 septembrie 2024 la Teatrul Excelsior.

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză Irina lui Cehov protestează împotriva amăgirii de sine, care poate deveni un mod de viață, protestează în numele tuturor artiștilor persecutați în Rusia pentru că se opun vărsării de sânge. În inima personajelor, clocotul ritmurilor cotidiene și al pasiunilor provoacă un incendiu, în cenușa căruia înflorește speranța. „Cum ne vor privi cei din viitor? Ce vor crede despre felul cum am trăit? Ce sens are totul? Personajelor cehoviene le place să-și pună astfel de întrebări. Și să exprime presentimentul că o schimbare mare va veni curând, ca un vifor. Dar cum se pot preface că nu văd? Nu doar, la scară mică, meschinăriile de tot felul din jurul lor, ci, mai ales, la scară mare, ce face țara lor?“ (Theodor-Cristian Popescu) „Când am început procesul de creație la acest spectacol ne-am întrebat care ar fi traseul personajelor prin filtrul de lectură al actualității politice de azi, în raport cu situația războiului din Ucraina. De ce Irina și-ar dori să plece la Moscova? Ca să opună rezistență? Ca să fie vocea generației ei care nu se supune tăcerii? Irina, pentru noi, devine imaginea femeilor care au protestat pașnic cu un buchet de flori albe sau cu o foaie de hârtie goală și care au fost arestate la Moscova. Azi, în lumea în care trăim, înconjurați de războaie, este necesar să avem o poziție atunci când abordăm subiecte cum sunt cele din textele lui Cehov, de exemplu, pentru a actualiza istoria prin filtrele noastre conceptuale și artistice, analizând prezentul.” (Velica Panduru) Producător Teatrul Tineretului Piatra Neamț

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză „Reconstituirea” este inspirat din filmul cu același nume regizat de Lucian Pintilie și alte opere impregnate de spiritul anului 1968. Tineri din colțuri diferite ale lumii chestionează propria identitate și felul în care funcționează lumea din jurul lor. Dragostea, arta și revoluția se amestecă într-un carusel de emoții și experiențe. Ar putea fi 1968, sau ar putea fi acum. Revolta e în aer, revoluția e o stare de spirit, la vie est plus forte que l’imagination. Producător Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză În spectacol se folosesc efecte de lumină foarte puternice! Regele Babilonului, marele Nabucodonosor, deghizat în cerșetor, lucrează pentru a crea un adevărat stat al bunăstării. Atunci, un înger coboară în Babilon pentru a transmite ceva nemaiauzit și irepetabil: sub forma unei fecioare, aduce harul ceresc. Însă, regele deghizat în cerșetor nu poate înțelege de ce darul divin nu îi este destinat lui și se dovedeşte incapabil să accepte iubirea infinită și necondiționată a fecioarei cerești. În timp ce supușii sunt cuprinși de o febră amoroasă pentru fecioară şi se revoltă împotriva domniei sale, Nabucodonosor, orbit de trufie, îndrăznește să se confrunte cu însuşi Dumnezeu. Producător Teatrul „Teatrul Tamási Áron”, Sfântu-Gheorghe

Spectacolul NIJINSKI • Agonie și Extaz este un spectacol despre Vaslav Nijinski, celebrul balerin al începutului de secol XX, a cărui carieră fulminantă a fost curmată de lupta cu schizofrenia și tulburarea bipolară. Spectacolul explorează evoluția balerinului și paradoxul dansatorului, singur în propria evoluție, dar însoțit de demonii săi interiori, public, muze și partenerii de scenă. Premiera a avut loc pe 11 aprilie la Teatrul Odeon, iar durata spectacolului este de 1 oră și 5 minute.

Spectacolul LINA „este inspirat din fapte reale, fără a dori să facă un reenactment al acestora. Vom vedea povestea unui public shaming, a unui așa zis sexgate electoral autohton care a făcut deliciul anilor ‘90. Spectacolul face focus pe o felie din viața unor persoane nevinovate care ajung să fie folosite ca pioni în marile jocuri politice, devenind astfel victimele unui linșaj mediatic. Producția reprezintă cea de-a treia parte a Trilogiei Nedreptății, semnată de dramaturga Alexandra Felseghi și regizată de Adina Lazăr, și întregește panoramarea societății românești, prin tratarea unor evenimente reale și recognoscibile de către public, prezentate sub filtrul ficțiunii. Spectatorului i se prezintă o cavalcadă de evenimente care converg înspre ideea centrală a spectacolului și anume că viața depinde în totalitate de contextul în care trăim, că există Istoria Mare ce ne dictează sub o formă sau alta propriul parcurs, însă o dată la cinci ani, avem posibilitatea să modificăm în mai bine această Istorie.” — Alexandra Felseghi și Adina Lazăr.

În contextul socio-politic actual, scindat din ce în ce mai mult și dominat de ascensiunea mișcărilor de extremă dreaptă, spectacolul În zori, lumina e mai aspră propune o incursiune emoțional-reflexivă în istoria unui destin tragic. În zori, lumina e mai aspră are în centru povestea luptătoarei Olga Bancic, figură emblematică a rezistenței anti-fasciste. Istoria personală și politică a Olgăi Bancic este istoria unor acțiuni radicale de contestare și luptă individuală și colectivă împotriva fascismului. Astăzi, mai mult decât oricând, revizitarea anilor 30 și 40 este un gest fundamental de conștientizare a unui trecut turbulent, naționalist, extremist, care ne poate ajuta să ne înțelegem în profunzime prezentul. Spectacolul are la bază o cercetare amplă a arhivelor – care conțin dosare ale luptătoarelor anti-fasciste din mișcarea comunistă ilegală – și a presei din anii 40, publicată în România și în Franța. În zori, lumina e mai aspră pornește de la materiale documentare, explorate teatral prin mijloace ficționale. Spectaculul În zori, lumina e mai aspră face parte din proiectul inițiat și organizat de Asociația ADO și cofinanțat de către Administrația Fondului Cultural Național – AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

„Goodbye, Lenin!” este o cronică tandră, dar amară, despre viețile rămase între lumi și o radiografie lucidă a unei societăți sfâșiate între promisiunile ideologiei și realitatea colapsului. Inspirat din filmul cult omonim, spectacolul explorează cu umor și sensibilitate prăbușirea unei lumi și încercarea aproape absurdă de a o conserva prin dragoste. Alex Kerner, un tânăr din Germania de Est, încearcă să-i ascundă mamei sale adevărul despre căderea Zidului Berlinului și colapsul comunismului pentru a-i proteja sănătatea fragilă, recreând o realitate paralelă în apartamentul lor.

Spectacol prezentat în cadrul Festivalului Național de Teatru 2025 În cazul acestui spectacol, convenția prevede distribuirea rolurilor principale în ziua fiecărei reprezentații. Atribuirea rolurilor celor două regine - Mary Stuart și Elizabeth I se va face prin tragere la sorți înaintea fiecărei reprezentații. Vârsta recomandată pentru vizionarea acestui spectacol este 14+ Incitantă, extraodinară, seducătoare − așa s-ar putea descrie întâlnirea dintre dramaturgul britanic Robert Icke și regizorul Andrei Șerban pe scena Naționalului bucureștean. „Mary Stuart” spune povestea a două femei care domină istoria timpului lor: regina exilată a Scoției și Elizabeth I, regina Angliei. Cea dintâi închisă pentru greșeala de a atenta la Coroana verișoarei sale, cea de-a doua, prizoniera statutului său de monarh. Una, senzuală și pătimașă, cealaltă, circumspectă și însingurată. Totuși, atât de asemănătoare. Doi poli de forță, ambiție și orgoliu. Coagulată în jurul jurul conceptului de dualitate, acțiunea acestui thriller istoric pare desprinsă din realitatea prezentului nostru: manipularea, jocurile de culise pentru supremația politică și religioasă au scris istoria. Misterul care fascinează și azi: cum grația și vigoarea, frumusețea și demnitatea rezistă într-o lume în care puterea e atributul bărbaților. Un lucru e cert − Puterea nu se moștenește prin har divin sau prin sânge, ea trebuie cucerită și păstrată printr-o neîncetată luptă, altfel probabilitatea șansei de a o pierde depinde de o simplă aruncare a banului. Cap sau pajură?!

Martin Sherman este un dramaturg și scenarist american, cunoscut pentru cele 20 de piese de teatru care au fost montate în peste 60 de țări. A devenit faimos în 1979 odată cu piesa „Bent”, care explorează persecuția homosexualilor în timpul Holocaustului. S-a jucat pe Broadway, a fost nominalizată la Premiul Tony pentru cea mai bună piesă și a câștigat Dramatists Guild’s Hull-Warriner Award. Piesa „Mesia”, montată în premieră în 1982 la Hampstead Theatre, Londra „abordează dilema evreiască cu umanitate și umor” – Standard. În secolul al XVII-lea, în satul polonez Yultishk, aflat la granița cu Ucraina, comunitatea evreiască decimată de atacurile cazacilor își găsește speranță în Șabatai Zevi, un misterios rabin din Asia Mică, considerat în unanimitate Mesia. Prin povestea rabinului sefard din secolul al XVII-lea, Martin Sherman analizează fanatismul religios și ortodoxia obsesivă prin ochii inteligentei Rahela și se întreabă cum martirii istoriei își pot găsi mântuirea atunci când se pare că Dumnezeu a murit. Rahela se adresează necontenit lui Dumnezeu. Însă, pe măsură ce speranța evreilor se prăbușește într-un miraj crud, ea se leapădă cu amărăciune de Dumnezeu, doar pentru a realiza că, negându-i existența, încă îi mai vorbește. Rahela declară că adevăratul Mesia este „înăuntrul nostru” și că depinde de evrei să se salveze.

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză În caruselul teatral semnat de Radu Afrim, fragmente de proză contemporană românească se împletesc într-un colaj ironic și poetic. Personaje aflate în căutarea iubirii, a sensului și a libertății traversează un univers scenic exuberant, care transformă banalul cotidian în fantezie și emoție pură. Când Radu Afrim se joacă, îți dorești să fii acolo, să vezi ce rezultă: o afrimiadă sau o afrimedie, o pendulare ce te ține cu sufletul la gură între situații absurde, replici de un comic bizar și poezie până la lacrimi. Afrim aproape că inventează o nouă specie dramatică, mizând pe elementul surpriză care țâșnește de peste tot – din text, din actorie, din decor, din recuzită, din costume și din muzică. „Uneori oleacă de kitsch te ține pe loc dacă simți că ai luat-o cu mult înaintea semenilor tăi, ca aspirații și idealuri.” – este o frază din scenariul lui Afrim care poate reprezenta una dintre cheile de receptare ale (auto)ironiei ludice ce a generat acest spectacol. Cu umor dureros, vizează, lucid, așa cum prin întreaga lui operă teatrală și-a obișnuit spectatorii, toate intoleranțele vremurilor noastre. Producător Teatrul de Stat Constanța

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză “Janovics” este un spectacol captivant despre un artist vizionar care a modelat teatrul și cinematografia clujeană. Povestea sa explorează întrebări universale despre artă, identitate și moștenire. Spectacolul Janovics nu este o piesă biografică în sensul tradițional al cuvântului. Regia lui Attila Ifj. Vidnyánszky evocă nu doar un destin excepțional, ci sondează și spiritul unei epoci apuse, precum și marile întrebări perene ale artei. În centrul atenției se află Jenő Janovics – inovator teatral și pionier al cinematografiei clujene, care a creat cu o neclintită conștiință a misiunii sale, chiar și în mijlocul frământărilor istoriei. Spectacolul se sprijină pe două axe principale: zorii cinematografiei la Cluj și montarea Hamlet-ului din 1919, semnată de Janovics. În acest cadru narativ, trecutul se desfășoară pe scenă într-o formă caleidoscopică, aducând la viață atât efervescența intelectuală de la cumpăna dintre secole, cât și dilemele artei contemporane, în timp ce rădăcinile locale clujene se împletesc organic cu problemele universale. Atmosfera spectacolului Janovics este în același timp locală și universală: adânc înrădăcinată în patrimoniul cultural al Clujului, dar punând totodată în lumină întrebări esențiale despre artă, vocație și demnitate umană – întrebări care pot atinge orice spectator. „Consider spectacolul “Janovics” ca pe un experiment, deoarece va începe acolo unde s-a terminat Tinerii barbari. Precum a doua parte a unei serii, o verigă sau mai degrabă o confluență. Asemenea Tinerilor barbari, nici Janovics nu este un spectacol biografic, el încercând să se îndepărteze cât mai mult posibil de cadrul teatral, dar spre deosebire de Tinerii barbari, în acest caz scopul nostru a fost să povestim cea mai semnificativă perioadă din viața protagonistului, sub o nouă formă, à la Janovics.” (Attila Vidnyánszky jr. – regizorul spectacolului) Producător Teatrul Maghiar de Stat Cluj