Recenzii spectacole de teatru

Recunosc, preturile la spectacolele gazduite TNB cu actori in trend au ajuns prohibitive....pentru a mai si testa. Asa ca am ales calea posibila, abonament online unde a rulat 2 saptamani. Si ca alegere un win-win..si platforma si-a facut un bun marketing cu un spectacol la zi si noi am vazut un spectacol pe care altfel nu il vizionam....si a fost un fel de martea teatrului la TV pe vremuri; un fel de teatru de revista cu actorii momentului; cam strigat as zice, nu cred ca as fi simtit mai multa emotie daca eram in sala. Voi continua sa imi doresc sa ii vad pe fiecare separat live in piesele care transmit mai mult!

Atunci cand regia e semnata de Andrei Serban, pot spune ca ni se da un examen greu , noua spectatorilor. Avem multe de analizat pt a intelege ce ni se transmite. Aceasta piesa mi s-a parut dintre cele mai grele ale lui Andrei Serban atat din perspectiva faptului ca atinge si mai multe probleme ale societatii noastre fata de piesele anterioare cat si datorita subiectului foarte sensibil : cum stie un medic cand trebuie sa uite de stiinta si sa se lase convins de puterea credintei ?sau trebuie sa o faca vreodata ? am plecat de la spectacol cu un sentiment de apasare , constientizand inca o data, cat rau poate face social media, ce exagerari daunatoare sunt componentele "inclusiveness-ului" perceput intr-un mod eronat in zilele noastre. Interpretarile au ajuns la mine , reci si foarte agitate, acest fapt m-a dus cu gandul la atmosfera de spital .

O seara plina de emotie , de frumos , de veselie, de tristete, de admiratie fata de interpretarea Catalinei Mihai, nu doar o interpretare senzationala si o voce incredibila. M-am surprins la un moment dat ca de multa vreme incremenisem cu zambet si lacrimi pe fata. Nu stiu cand au trecut cele 2 ore pt ca spectacolul m-a acaparat complet. Clar de vazut si clar o recomand adolescentilor , poate nu degeaba erau multicei in sala .

Club 27 a venit pentru mine intr-o seara obisnuita de vineri, care s-a transformat in una plina de emotie. Niste tineri talentati s-au gandit sa scrie si sa puna in scena un spectacol pur si simplu frumos. Ba razi, ba plangi, stai si traiesti povestea, intri in simtirea personajelor si iesi de acolo bulversat si dornic sa strigi pe strada: mergeti la CLUB 27!!! Catalina Mihai si Stefan Iancu fac impreuna un cuplu delicios: sensibili, plini de umor, ea canta dumnezeieste iar el sare ca un arc plin de talent pe toata scena. Tudor Istodor completeaza tabloul cu vorbele unui tata, iar emotia este prezenta constant pe parcursul piesei. Mi-a placut si imi doresc sa vad cat mai multe piese care sa transmita asa de mult publicului!

Răvășitor! Am trecut prin toate emoțiile posibile: am râs, am plâns, m-am regăsit în fiecare dintre ei — în copil, în părinte, în el, în ea. Alex Bogdan m-a “urcat” într-un roller coaster … m-a dezmembrat și m-a pus la loc … altfel. Cătălina Mihai, pe care am văzut-o pentru prima dată, e o surpriză uriașă — schimbă stări, ritmuri și emoții într-o clipă, cântă și trăiește fiecare moment. Pur și simplu … chapeau! Ştefan Iancu e la fel de puternic: intens, sincer, te bagă direct în poveste prin felul în care simte și trăiește fiecare replică. Iar Tudor Istodor, chiar dacă n-a avut un rol la fel de intens, a completat perfect ansamblul — exact ce trebuia, exact când trebuia. Per total, un spectacol care lovește direct în emoții și rămâne cu tine! Luați si adolescenții la acest spectacol!

De vazut, de trait , de analizat si dezbatut persepctivele! Extraordinara interpretarea celor trei actori! nu prea vreau sa dau detalii de teama sa nu spun mai mult decat ar trebui. Inchei totusi cu faptul ca am plecat cu o intrebare care inca nu a gasit un raspuns : cum se poate lupta cu atata putere pt ceea ce din afara , ca si spectator, pare in cel mai fericit caz, o non-relatie de cuplu ? piesa aceasta parca cumva te determina sa te si autoanalizezi un pic, sa mai faci un check up. Foarte buna ! regie, scenariu, interpretare, decoruri, locatie, totul !

Ufff! Mergeti sa vedeti acest spectacol. Textul te va atinge si vei lua acasa mai multe momente care iti vor ramane si se vor multimplica constant si de nestapanit. Secongrafia si decorurile minimaliste te arunca in universul scenic care datorita locatiei devine al tau. Esti in camera cu ei, la masa cu ei, in fotoliu cu ei. Regia, simpla cu tuse discrete si care lasa totul in seama actorilor care sunt impecabili. Monologurile fiecaruia sunt aduse in camera, langa spectator foarte intens, iar vraja spectacolului te inconjoara. Pe Bianca Popescu am descoperit-o in Anna Karenina unde este minunata, iar aici este coplesitoare sau invers sau impreuna. Irina Velcescu aduce o candoare si o liniste personajului, iar Tudor Istodor este convingator si placut. Mergeti sa vedeti acest spectacol, nu am destule cuvinte.

Încă îl simt! Încă sunt acolo! Încă nu-mi găsesc cuvintele! Un spectacol desăvârșit, care te ține și parcă nu-ți mai dă drumul! Trei actori senzaționali! Dramele personajelor care te lovesc una câte una! Felicitări Ana Bianca Popescu, Irina Velcescu și Tudor Istodor ați fost … amazing! Ați reușit mult mai mult decât un simplu spectacol! Pentru mine a fost o experiență rară și foarte intensă!

Un spectacol plăcut. Un text interesant. Un decor minimalist. Costume inedite si sound deosebit si imersiv. Regizat frumos. Jucat de o trupa tânără de actori talentați. Tragic de comic sau comic de tragic spectacolul te trage de maneca cu privire la societatea actuala. Am primit o după amiaza relaxanta si placuta.

Mergeți oameni buni. Este foarte bun. Va da teme de gândire

Este a doua oara, in aproximativ 30 de ani de cand merg la teatru in mod constant, cand ies din sala in timpul unei piese... si cu asta am spus totul...

L-am ales impulsiv, vazand ca este acelasi autor de la EX...experimental, nu a ajuns la mine, nu imi dau seama nici unde a vrut autorul sa il trimita....de la mine un "return to sender, address unknown"...dar Sala Atelier a TNB plina....

Piesa este fidelă cărții, jocul actorilor este spectaculos, iar partea cea mai bună vine după pauză, așadar e nevoie de răbdare și atenție la detalii

Vai, cum este acest spectacol! Recomand să vă luați bilete aproape de actori, simți tot ce simt și ei, transmit excepțional emoțiile trăite pe scenă!

Am avut bucuria sa vad Rinocerii foarte aproape de premiera si acesta a fost un privilegiu pentru mine. Veneam dupa o auditie a teatrului radiofonic cu acelasi nume, deci erau proaspete informatia si emotia subiectului. Rinocerii este un spectacol actual, plin de mesaje si ar trebui sa il tot vezi si sa notezi in carnetel ca sa cuprinzi cat mai multe! Teatrul absurd este magistral exemplificat in debutul piesei, dar trecerea spre profunzimea sufletelor se produce cu finete si te trezesti intr-un carusel de trairi exacerbate ale personajelor presarate cu momente de reflectie acuta. In piesa apar tipologii umane pe care le regasesti cu usurinta si astazi printre noi si care arata ca problemele societatii sunt identice la distanta de peste o jumatate de secol. Metamorfoza individului, alienarea si conformismul sunt idei principale evidente tratate in piesa. Am vazut un Tudor Chirila de o expresivitate remarcabila, Liviu Pintileasa a fost descoperirea serii iar Andreea Alexandrescu a umplut scena cu rafinament si forta. Am apreciat jocul tuturor actorilor, fiecare contribuind la bogatia tematica, iar decorul si proiectiile au completat frumos poza spectacolului. BRAVO si multumiri pentru o experienta desavarsita la teatru!

O comedie ușoară despre cum "nimic nu mai este ca altădată!" Nici măcar hoții 😁. Aureliu Bâtcă m-a impresionat deosebit în rolul tatălui.